“O, ce risipa de dragoste era printre baietii din clasa noastra la inceputul acestei primaveri timpurii! Si eu nu mai puteam sa dorm de mirosul patrunzator si dulce al florilor de liliac… Ma framantam noptile pe toate partile si-abia izbuteam sa atipesc in zori. Prin mintea infierbantata de atatea nume de fete, al caror chip gingas cautam sa mi-l imaginez, dupa descrierile facute de iubitii lor, imi zburau versurile naive inchinate acestora, fara sa le cunosc! Sufletul imi era infiorat de emotii si de nostalgii neintelese.”

Textul provine dintr-o carte, “Cismigiu & Comp.” mai exact, scrisa de Grigore Bajenaru. Cartea descrie anii de liceu ai unui elev bucurestean interbelic, plini de veselie si de candoare. Cam toata cartea e scrisa in nota textului de mai sus, gingas si duios, cu un usor accent pus pe farsele, nazbatiile si intamplarile haioase care mai destindeau, cand si cand, resorturile aspre ale unui liceu de elita. O carte frumoasa, in care evocarea calda a celor mai frumosi ani se face cu o nota subtila de regret pentru o perioada exceptionala, din toate punctele de vedere. Fragmentul, ca dealtfel, toata cartea, mi-a venit fara sa vreau in minte, cand s-a intamplat sa aud pe strada o discutie a unor elevi de la acelasi liceu. Zilele astea. Deci aproximativ 80 de ani mai tarziu fata de anii de liceu ai lui Bajenaru. Desi as fi stat in spatele lor multa vreme, sa aud si eu ce mai discuta liceeni astazi, n-am rezistat sa aud decat atat, chestie care mi-a ramas adanc in minte, si care a facut pana la urma legatura cu fragmentul de mai sus: “Da, ma, si am fost alaltaieri la petrecerea lu aia…mega distractie, frate, ne-am pus in cap toti pana pe la 12, si erau acolo vreo 3 tipe bestiale, erau bete pula, si au inceput sa se dezbrace… Tata, orgie a iesit!”. Imi cer scuze pentru limbajul dur, dar e foarte importanta descrierea ad literam a conversatiei, intr-o paralela cu textul.

Acum…ce sa zic? Lumea s-a schimbat! Traim alte vremuri! Pe la 25 de ani esti deja batran fata de ce vine din urma, iar daca mai apuci 50 de ani, mai bine nu mai faci copii, ca cine stie…daca nimeresc din greseala la vreo orgie? Sau mai rau…intentionat?!?

Nu sunt nici sociolog, sa fac analize, si nici psiholog, sa dau verdicte. Sunt doar un om care vede ca lucrurile s-au stricat. S-au imputit, s-au redus si s-au pervertit. Caci a spune ca s-au schimbat e un eufemism prost. Nu sunt copiii de acum mai destepti sau mai prosti decat cei de acum 80, 100, sau 1000 de ani. Si nici nu cred ca se pot pune genul asta de schimbari pe seama comunismului, asa cum scuza toata lumea lipsa acuta de eleganta, de maniere si de un oarecare rafinament. Pentru ca pana la urma cu totii ne imbatam, cu totii ne-o tragem, cu totii suntem animale, redusi la instincte si la placeri… Frumos insa e doar ce facem dincolo de astea. Si dincolo de astea e din ce in ce mai mult nimic.